Select Your Style

Choose your layout

Color scheme

Sociabil versus deschis

shutterstock_191744522

Sociabil versus deschis

De cativa ani incoace, in peroada de vara, organizez o saptamana intensa de lucru pentru a accelera procese de evolutie individuala sau doar pentru a clarifica si elibera tensiuni acumulate in timp. Anul acesta am intarziat evenimentul cu intentia clara de a beneficia de soare si de zile lungi, dar se pare ca natura avea alte planuri si in final am fost cu totii recunoscatori de zilele racoroase si de scurtele ploi care ne-au protejat de tantari.

Ce e important de fapt, de fiecare data, este ceea ce avem ocazia sa experimentam si sa invatam de la grup, pentru ca este expresia a ceea ce se intampla in trainingurile de o zi sau de trei zile, in egala masura. Anul acesta mi-a reconfirmat importanta compasiunii si a deschiderii, dupa cum le numim in drama (Leading out of Drama).

Drama este un conflict negativ in care oamenii pierd din vedere cauza reala a problemei si se lupta pentru a-si justifica un comportament negativ. Ei nu mai sunt orientati catre gasirea unei solutii, ci urmaresc doar sa-si apere si sa-si justifice propriul comportament. Chiar si atunci cand este vorba de lucrul cu sine.

Aviditatea oamenilor de a folosi practic notiunile acumulate este ceea ce isi doreste orice trainer sa intalneasca in grupurile cu care lucreaza, iar in cadrul acestei saptamani, am avut ocazia sa constat ca partea grea nu vine din identificarea unor nevoi sau intelegerii unor procese si notiuni, nici din a durerii generate de schimbarea unor mecanisme. Nu, partea grea vine din repozitionarea data de limitele unei existente sanatoase.

Dincolo de orice teorie, pozitionarea reala fata-in-fata cu propria persoana, de pe pozitia conectarii sincere si autentice la sine, de pe pozitia vulnerabilitatii fata de propriile limite si esecuri sau a deschiderii cu incredere in fata temerilor limitative (atat de des experimentate incat avem senzatia ca fac parte din noi), asta a fost si este munca cea mai intensa.

Pentru ca aceasta repozitionare presupune transformarea energiei conflictului (in cazul de fata conflict intern, de care poate nu suntem constienti) intr-o energie pozitiva, a intelegerii si compasiunii fata de sine.

Am avut ocazia sa vad de nenumarate ori acelasi parcurs, dar de data aceasta am avut sentimentul ca am putut patrunde mai clar in dezacordul dintre ceea ce inteleg teoretic si cat si cum reusesc sa folosesc practic. Nu dedicarea m-a impresionat cel mai mult, ci faptul ca aceasta cultura a temerii de judecata celorlati, de evaluare sociala, a generat o incapacitate colosala in a ne permite sa fim sinceri si constienti de propriile sentimente, dorinte si limite in care ne dorim sa traim.
Momentul in care prima participanta a depasit limita nevoii de a face lucrurile “cum trebuie”, a fost revelator si pentru ea, si pentru ceilalti. A fost momentul si modelul conectarii sincere cu sine, al constientizarii limitelor, iar raspunsul celorlati este intotdeauna acelasi: apreciere pentru expunerea cu vulnerabilitate si onestitate, cat si dorinta de a face la fel.

A fi deschis, perseverent si a-ti folosi resursele, asta este cercul compasiunii, iar prin constientizare si atentie putem intelege sursa unui comportament negativ si a-l transforma intr-unul productiv/eficient.  In aceasta saptamana intensa am vazut teoria dramei pusa in practica intr-un mod asumat si sincer.

Iar asta e ceea ce reprezinta un moment important in activitatea mea, dar si o confirmare speciala a faptului ca indiferent care a fost tema de lucru, momentul in care unul dintre clienti reuseste sa se conecteze la sine dincolo de logica si concret, este confirmarea unei munci bine facute. De aici inainte incepe adevarata dezvoltare personala.

Tu cand iti amintesti ca cineva din anturajul tau s-a apropiat de tine tocmai pentru ca a vorbit cu sinceritate si deschidere despre sine?

No Comments

Post a Reply