Freepik from www.flaticon.com is licensed by CC 3.0 BY

*Articol apărut inițial pe Manager Express
Cele mai recente cercetări în neuroștiință arată faptul că oamenii sunt, literalmente, concepuți pentru a se conecta unii cu alții, iar acest lucru se traduce în ceea ce se numește ”neuron-oglindă”. Neuronii-oglindă ne ajută să imităm sau, dacă vreți, să ”oglindim” comportamentul celui din fața noastră, ca și cum noi am face acțiunea în cauză. Acești neuroni care încă se studiază ne ajută, așadar, să dezvoltăm noi abilități, dar mai ales să ne dezvoltăm empatia.
Ce ne învață acești neuroni, atunci când vine vorba despre ceilalți și mai ales când ne referim la echipe sau manageri?
Foarte simplu, în esență: oamenii au tendința de a-și copia liderii, întrucât acești neuroni sunt mereu activi. Comportamentul unui lider și capacitatea sa de a oferi un model demn de urmat capătă astfel noi dimensiuni într-o echipă, tocmai pentru că neuroștiințele subliniază gradul ridicat de responsabilitate pe care liderul trebuie să și-l asume. În fond, echipa se transformă ”după chipul și asemănarea sa”.
De aceea, empatia joacă un rol la fel de important în mediul organizațional. În cuvintele profesorului Marco Iacoboni, ”neuronii-oglindă ne ajută să fim empatici și fundamental conectați la ceilalți”, iar empatia ne ajută să ne înțelegem, cu adevărat, echipele, șefii, colegii, clienții etc. Mai ales în cazul unui conflict.
Etapele unui conflict și importanța compasiunii
În modelul psihologic Leading out of Drama, cercetătorii punctează înțelegerea empatiei ca instrument. Cu alte cuvinte, folosim asertivitatea plină de compasiune (compassionate accountability TM) pentru a comunica, a spune ce ne deranjează, care ne sunt limitele, dar și pentru a înțelege limitele celuilalt și ”povestea” pe care și-o spune despre situație, în special în cazul în care se ajunge la conflict.
Studiile arată că, de cele mai multe ori,”neînțelegerile” sau ”lipsa de comunicare” sunt factorii principali în declanșarea conflictelor la locul de muncă, fapt deloc surprinzător. De altfel, dacă analizăm etapele conflictului, lucrurile devin și mai clare:
potențială opoziție sau incompatibilitate: folosirea unui limbaj diferit de către cele două părți, personalități diferite care nu înțeleg comportamentul celuilalt, stiluri diferite de lucru care nu sunt explicate celuilalt;
percepție sau personalizare: nivelul de anxietate, tensiune sau ostilitate crește pe măsură ce una dintre persoanele din conflict devine tot mai implicată emotional; cu cât această persoană percepe mai puternic conflictul, acesta se agravează;
intenții: competiția, colaborarea, evitarea, compromisul sau acomodarea sunt cele mai întâlnite metode de gestionare a conflictului, însă nefiind conștientizate, aceste metode pot duce, de asemenea, la agravarea conflictului; fie că acționez în interes propriu, cedez în fața celuilalt, evit situația cu totul, încerc să colaborez pentru binele general sau accept interesul celuilalt ca predominant, fără empatie și asertivitate, conflictul nu se rezolvă;
comportament: în această etapă, comportamentele enumerate mai sus devin vizibile și nu mai putem ignora faptul că ne aflăm în conflict;
rezultate: disfuncționalitatea echipei / organizației, dacă un conflict nu a fost gestionat sau, dimpotrivă, o îmbunătățire a situației, dacă am înțeles funcțiile empatiei.
În toate aceste etape ale dezvoltării conflictului, comunicarea reală, empatia (înțelegerea poziționării celuilalt), dar mai ales asertivitatea plină de compasiune fac diferența și transformă energia conflictului dintr-o disfuncționalitate într-o oportunitate de eficientizare a lucrului în echipă, relaționării dintre colegi și manager, a proceselor de lucru în organizație etc.
Asertivitatea plină de compasiune se bazează pe deschidere, verbalizarea intențiilor și a limitelor proprii, crearea unui spațiu de dialog și ascultarea atentă a celuilalt, atât în situație de conflict, dar și ca formă de lucru cu celălalt. Nu e nevoie să se ajungă în situație de conflict pentru a folosi acest mod de conectare, mai ales că empatia, așa cum am arătat la începutul acestui articol, este o tendință naturală, care merită conștientizată și dezvoltată pe măsură.
Folosirea empatiei în mediul de lucru înseamnă, în cele din urmă, un mod sănătos de a te conecta cu ceilalți, de a seta un cadru, o intenție, și de a clarifica un set de așteptări. Iar aceasta este, de asemenea, baza unei comunicări eficiente.
Dacă vrei să afli mai multe informații despre gestionarea conflictelor, mă poți contacta oricând.

Pin It on Pinterest

Share This