Freepik from www.flaticon.com is licensed by CC 3.0 BY

Fericirea a devenit un cuvant mult prea folosit si prea putin inteles in ziua de azi. Adesea suntem constienti cand suntem nefericiti, dar nu mai suntem la fel de constienti cand suntem fericiti. O problema pare sa fie surplusul. Fericirea statica vine din “prea mult” fata de celelalte generatii. Avem prea mult TV, prea multe mall-uri, prea multe informatii….prea mult din tot, dar nu si din fericire. Sau asa sa fie?
Azi va voi prezenta 5 piedici majore in trairea fericirii, pentru a constientiza faptul ca fericirea este o stare, nu „ceva” dupa care sa fugim. Dupa cum se intampla cu multe alte lucruri din viata, fericirea poate fi traita constient si aleasa ca atare.
Dar sa vedem inainte ce ne impiedica:

  1. Cautarea fericirii cu prea multa insistenta.

Vanam fericirea si o idealizam, ramanand blocati in logica acestei cautari. Aceasta este o piedica pentru ca riscam sa „cautam” mereu si sa uitam sa mai traim momentele reale, inclusiv momentele de fericire. Cu atat mai mult cu cat proiectam o fericire viitoare care depinde de ceva extern, fara a ne mai aminti care este fericirea reala si ce ne face cu adevarat fericiti.

  1. Ne bazam pe mintea indoielnica

Aceasta minte indoielnica ne spune „voi fi fericit atunci cand…”, „voi fi fericit daca…”, „voi fi fericit dupa…”, se agata de ideea de a fi iubit, de un viitor care va veni dupa ceva anume, fara sa ne lase sa traim in prezent si sa observam ceea ce simtim.
Piedica cea mai mare in cazul mintii indoielnice suntem chiar noi, pentru ca riscam sa lipsim din propria viata, traind in asteptarea acelui „cand” sau „daca”.

  1. Gandirea pozitiva in exces

Nimanui nu ii place sa simta tristete, suparare, durere, furie sau frica. De aceea, se intampla frecvent ca pozitivitatea sa fie folosita pentru a masca sau evita nefericirea. Ceea ce uitam insa este faptul ca nefericirea e un profesor important. Ea ne invata sa fim autentici si sa fim fericiti intelegand si acceptand astfel de momente.

  1. Sentimentul de „ocupat”

Numit si „aglomerare cronica”, acest sentiment de mereu ocupat ne impiedica sa ne bucuram de propria viata. Programul e atat de incarcat incat pare ca nu mai e loc nici pentru a respira. Ritmul accentuat pe care adesea alegem sa il traim, in goana dupa „ceea ce va produce fericire” (un alt mit des intalnit), poarta cu sine aceasta umbra a detasarii de sine si de propria viata.

  1. Credinte autosabotante

„Mi-am trait deja cei mai buni ani”, „O sa fiu fericit cand ma marit/cand obtin jobul/cand o sa fiu bogat si faimos”, „Nu pot fi fericit de unul singur”, „O sa fiu fericit/a cand imi gasesc perechea” si lista poate continua la nesfarsit, in variatuni ale acestei teme. Din nou, ne proiectam fericirea in exterior sau intr-un timp care nu are de-a face cu timpul prezent si cu noi. Cu ceea ce traim si simtim noi, din interior, fara a depinde de factori externi.
Ce e de facut?
Schimband un singur gand, un singur comportament sau o singura credinta fiecare dintre noi isi poate schimba viata intr-un mod spectaculos. De ce? Pentru ca in momentul in care incepem sa luam atitudine si sa actionam intr-o directie pozitiva – chiar si intr-o mica masura – incepem sa resimtim beneficiile, iar noi intotdeauna ne dorim mai mult sau ce e mai bun. Ne simtim puternici si ne dam seama ca noi suntem cei care luam decizia finala si hotaram in fiecare deizie sau circumstanta.
Asadar, iata un exercitiu de constientizare a acestor piedici, pe care va invit sa il faceti in liniste. Completati aceste afirmatii si apoi ganditi-va la ce ati observat despre voi:

  1. Sunt cel mai fericit cand….
  2. Sunt cel mai multumit cand….
  3. Simt ca imi gasesc fericirea cand….
  4. Ma simt cel mai viu cand…
  5. Ma plac/bucur de mine cand…

Va dati voie sa traiti fericirea din viata voastra?

Pin It on Pinterest

Share This