Freepik from www.flaticon.com is licensed by CC 3.0 BY

The worst sin toward our fellow creatures is not to hate them, but to be indifferent to them: that’s the essence of inhumanity.
— George Bernard Shaw

Nimanui nu ii place sa fie lasat singur. Sa fie abandonat. Copilul abandonat este, de altfel, un arhetip / o rana cu care psihologia si dezvoltarea personala lucreaza destul de mult, in diferite contexte si nivele. Lisa Bourbeau in The 5 wounds that keep you from being yourself vorbeste despre fuga ca reflex psihic al acestei rani pe care am trait-o in copilarie, chiar si pentru putin timp.
Fugarul sau, mai bine zis, masca de fugar se recunoaste printr-un corp fugar, adica un corp sau o parte a corpului care pare ca vrea sa dispara. Fugarul este o persoana care se indoieste de dreptul sau la existenta si care lasa impresia ca nu s-a incarnat in totalitate. Are un corp adesea fragmentat, incomplet, din care parca ar lipsi o bucata sau senzatia ca partile corpului nu se potrivesc.
Fugarul cauta perfectiunea in tot ceea ce face, pentru ca daca face o gresala va fi judecat. A fi judecat inseamna a fi respins. Cea mai mare teama este panica, pe care nu stie sa o gestioneze. Prima reactie este aceea de a se salva, de a se ascunde sau de a fugi.
Pentru a transforma aceasta tendinta intr-o experienta de vindecare, primul pas este acceptarea.
A accepta o experienta nu inseamna ca acea experienta este preferata noastra sau ca suntem de acord cu ea. Este vorba mai degraba de a ne acorda noua insine dreptul de a experimenta si de a invata prin intermediul a ceea ce traim.
Astfel, in loc de a fugi, persoana care are aceasta frica profunda de singuratate, poate incepe sa isi creeze contexte in care sa se bucure de ea. Nu e intamplator faptul ca in engleza avem o diferenta intre lonely si alone. Noi vrem sa ne putem bucura de timp cu noi, in singuratate, nu sa ne simtim singuri. La inceput, pot fi intervale scurte, care repetate, in timp, vor duce la o schimbare a monologului interior dinspre abandon spre redescoperire si reconectare la sine si la copilul interior.
O alta recomandare este aceea de a observa limbajul. Fugarul are tendinta de a folosi cuvinte precum “nimic”, “indiferent”, “dispar”, “inexistent”. Ce putem face in acest caz este sa ne constientizam discursul si sa incepem sa-l schimbam.
De asemenea, in interactiunile cu ceilalti, cand alegem sa acuzam pe cineva de ceva, acea persoana ne acuza la randul ei, de acelasi lucru. Acesta este efectul de oglinda, de aceea intalnim foarte des sintagma “e oglinda ta”. In loc de a fugi sau a ne panica, hai sa vedem ce incearca oglinda sa ne transmita.
Transformarile personale sunt o calatorie care poate tine o viata intreaga, insa daca invatam sa observam aceste mici detalii din comportamentul de zi cu zi, putem incepe procesul de vindecare. Iar schimbarile nu vor intarzia sa apara, ducand la o viata mai buna, atat noi cu noi, cat si cu cei din jurul nostru.
Tu fugi de singuratate in vreun fel?

Pin It on Pinterest

Share This